Ecografia 2D

-adominală superioara si inferioară

-mamară

Eco Doppler vascular (arterial, venos)

Ecografia este metodă prin care se pot vizualiza diferite structuri anatomice cu ajutorul ultrasunetelor.

Este o metoda imagistică sigură, fără efecte adverse asupra structurilor examinate, uşor accesibilă, fără costuri mari şi care poate vizualiza orice structuri anatomice, cu limitări la nivelul plămânului, osului şi creierului, din care se pot vizualiza doar anumite părţi, iar în cazul creierului, doar la vârste tinere, când suturile dintre oasele care alcătuiesc cutia craniană – fontanelele, nu sunt închise.

Fiind o metodă în care nu există efecte adverse, nu foloseşte radiaţii, nu este invazivă şi care în majoritatea cazurilor nu necesită o pregatire specială, cum ar fi sedarea, ecografia poate fii repetată de câte ori este nevoie şi la orice grupe de pacienţi, în special gravide şi copii.

La ora actuală ecografia este principala metodă de screening în medicină.

Pentru a beneficia de o imagine cât mai bună, dată de propagarea optimă a ultrasunetelor, anumite tipuri de ecografii presupun o pregătire înaintea efectuării. Spre exemplu, pentru ecografia abdominală, în care este bine sa nu fie prezent mult aer în tubul digestiv, este indicat un repaus alimentar de 4 ore, precum şi consum de lichide cu o oră înainte de efectuare, pentru a vizualiza vezica  urinară şi structurile învecinate. În cazul ecografiilor care presupun măsurarea fluxurilor de sânge din teritoriul port (abdominal) prin metoda Doppler, cum este cazul hepatitelor cronice sau cirozelor, este necesar un repaus alimentar de 6 ore.

Examinarea urologică presupune un consum de lichide care variaza in functie de capacitatea vezicală şi ritmul micţiunilor, în general, aproximativ 300 ml.

Pentru examinările ginecologice (sân, uter, ovare), perioada de examinare este in funcţie de patologia/simptomatologia existentă, fie în prima, fie în ultima decadă a ciclului şi necesită o ingestie de lichide de 200-300 ml cu 30 de minute înaintea examinării. În mod normal o investigaţie ecografică se desfăşoară pe parcursul a 20 de minute. Pacientul va trebui să stea culcat pe masa de consultaţie – de regulă întins pe spate. În vederea efectuării investigaţiei ecografice, pe zona de interes a corpului pacientului va fi aplicat un gel cu rol de a facilita propagarea undelor ultrasonice între sonda de investigaţie a aparatului şi corpul uman. Prin baleierea cu ajutorul unei sonde (transductor) ultrasonografice se vor obţine imagini ale organelor interne care vor fi apoi preluate şi interpretate de un sistem de calcul performant, în timp real.

Examinarea radiologică convenţională (RX)

este una din cele mai utilizate şi comune tehnici de investigaţie imagistică practicată în medicina curentă.

Metoda de examinare radiologică este atraumatică şi permite obţinerea unor imagini ale structurilor anatomice din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul radiaţiilor X, în vederea diagnosticării cu acurateţe a afecţiunilor pacientului.

Aplicabilitate largă pentru o mare plajă de afecţiuni.

Presupune realizarea unui clişeu fotografic pe film sau a unei imagini digitale a zonei examinate, prin expunerea controlată a pacientului la un fascicul de radiaţie X care sensibilizează în mod diferenţiat un suport fizic specific sau un senzor-traductor digital.

Sistemele radiologice moderne dispun de sisteme de autocorecţie şi control prin care reduc la maximum expunerea pacientului la fasciculul de radiaţie X şi, de asemenea, limitează sever radiaţia X dispersată.

Majoritatea examinărilor radiologice nu necesită o pregătire prealabilă specifică a pacientului.

Examinarea radiologică durează aproximativ 5 – 10 minute, dar durata poate să ajungă şi la 30 – 40 minute în cazul examinărilor cu substanță de contrast.

Expunerea pacientului la radiaţia X este permanent controlată iar doza de iradiere este menţinută la un minim absolut. Pacientul va trebui să stea culcat pe masa aparatului sau în picioare în timpul expunerii.

Medicul curant va decide dacă investigaţia radiologică RX este indicată şi va recomanda pacientului efectuarea ei numai pe baza unei analize detaliate a necesităţii.

Osteodensitometria DXA

(DEXA – Dual Energy Xray Abbsortiometry) este o investigaţie imagistică de înaltă performanţă care foloseşte radiația X pentru determinarea densităţii şi a rezistenţei osoase, prin măsurarea gradului de absorbţie a radiaţiei emise RX şi dispersia acesteia pe segmentul examinat. Metoda de examinare DEXA este atraumatică şi este folosită intensiv în diagnosticul osteoporozei.

Investigaţia determină densitatea şi masa osoasă.

Este cea mai folosită metodă de diagnostic în osteoporoză – afecţiune a sistemului osos ce duce la scăderea rezistenţei acestuia cu implicaţii imediate în creşterea riscului de apariţie a fracturilor sau a incidenţei afecţiunilor articulare.

În unitatea noastra osteodensitometria se urealizează cu ajutorul unui aparat denumit Calcscan DXA portabil care prezintă urmatoarele avantaje:

• măsoară proprietăţile osului la nivelul calcaneului – cel mai potrivit loc de măsurare pentru predicţia facturilor osteoporotice
• acurateţe şi precizie incomparabilă

• simplu de utilizat şi cu proceduri scurte

• măsurarea prin laser al ţesuturilor moi, exclude eroarea cauzată de ţesutul adipos şi de cel adiacent din valoarea densităţii minerale osoase măsurate
• acurateţe de peste 98%

• căutarea automată a celui mai potrivit loc de măsurare

• calibrare automată, înaintea fiecărei scanări asigurând cele mai sigure şi precise rezultate posibile

• uşor de folosit fără costuri de operare

• doză de iradiere mai mică decât radiaţia ambientală

• timp de măsurare mai puţin de 1 minut

EEG

Electroencefalografia (EEG) reprezinta o tehnica de inregistrare si interpretare a activitatii electrice a creierului.
Electroencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea, in timp, a activitatii electrice cerebrale. Captarea se face prin intermediul unor electrozi asezati pe scalp, cuplati la un aparat numit electroencefalograf.

EMG

Electromiografia (EMG) este un test folosit pentru înregistrarea activităţii electrice a muşchilor. Când muşchii sunt activi, aceştia produc impulsuri electrice direct proporţionale cu nivelul activităţii musculare.

Electromiografia poate fi recomandată de medicul specialist pentru depistarea activităţii electrice anormale de la nivelul muşchilor, survenite în afecţiuni precum distrofie musculară, inflamaţii musculare, leziuni ale sistemului nervos periferic (manifestate la nivelul mâinilor şi picioarelor), scleroza laterală amiotrofică, miastenia gravis,  hernie de disc.

EKG de repaus

Electrocardiograma

de repaus înregistrează activitatea electrica a inimii în condiţii de repaus.

(descrisa la Medicina muncii)

Test de efort

– ergometria este o metodă de diagnosticare ce constă în efectuarea unei electrocardiograme (EKG) în condiţii de efort, permanent monitorizate de medicul specialist cardiolog, pentru a putea evidenţia afecţiuni ale cordului greu detectabile în condiţii de repaus.

Holter TA/EKG

Holterul este un aparat ce permite monitorizarea activităţii cardiace pe parcursul a 24 de ore, în cursul unei zile normale de activitate a pacientului, datele pe care le înregistrează permiţând medicului specialist cardiolog să diagnosticheze cu precizie afecţiunile cu specific cardiovascular. Investigaţia presupune aplicarea unor senzori pe corpul pacientului şi a aparatului înregistrator (Holter).

Pacientul va putea realiza întregul set uzual de activităţi curente, cu mici restricţii, în timpul cărora vor fi înregistraţi parametrii specifici ce permit identificarea patologiei afecţiunii cardio-vasculare investigate. De asemenea, cu ajutorul explorărilor funcţionale se poate aprecia şi gradul de succes în tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare cronice.

Metodă cu largă aplicabilitate pentru diagnosticarea unei mari diversităţi de afecţiuni cardio-vasculare.

Rezultatele măsurate şi obţinute în timp real de-a lungul unei perioade normale de activitate / repaus permit diagnosticarea cu precizie sporită şi implicit realizarea unei scheme de tratament cu rată maximă de succes.

Holter TA

: realizează monitorizarea tensiunii arteriale (TA) a pacientului în ambulatoriu, în condiţiile îndeplinirii activităţilor cotidiene, prin realizarea măsurării valorilor TA la intervale de timp variabile stabilite de medicul specialist.

Holter EKG

: permite obţinerea de informaţii suplimentare în referinţa dinamicii cardiace şi a prognosticului în comparaţie cu EKG-ul clasic, permiţând înregistrarea electrocardiogramei pacientului pe trei derivaţii în condiţii de repaus, efort fizic sau tensiune psihică inerente unei perioade de activitate / repaus uzuale de 24 ore.

Endoscopie digestivă (endoscopie digestivă superioară, colonoscopie)

Examinarea endoscopică este o metodă de investigaţie modernă care utilizează un aparat dotat cu un tub subţire şi flexibil ce include o cameră de luat vederi şi un sistem de iluminare locală, precum şi un set de instrumente specifice pentru prelevare de ţesut, respectiv de spălare cu jet de apă.

Investigaţia presupune inserarea acestui tub pe cale bucală (endoscopie digestivă superioară) sau pe cale anală (colonoscopie) cu ajutorul căruia medicul specialist vizualizează in-vivo tractul digestiv superior (esofag, stomac şi duoden), sau în cazul colonoscopiei zona anală, rectul, sigmoidul, descendentul, transversul, colonul ascendent, cecul şi valva ileo-cecală şi permite explorarea şi a ultimei anse ileale.

Rata de succes a investigaţiei este de peste 95% şi de accea investigaţia endoscopică reprezintă un instrument apreciat şi utilizat pe scară largă şi în screening-ul cancerului tractului digestiv realizat în ambulatoriu.

Metodă de investigaţie puţin traumatică pentru pacient, cu largă aplicabilitate în diagnosticul afecţiunilor gastro-enterologice sau colo-rectale. Permite realizarea micilor intervenţii terapeutice ca: efectuarea de prelevări de ţesut pentru biopsie, coloraţiile intra-cavitale, polipectomii, hemostaza leziunilor sângerânde, mucosectomii, dilataţiile stenozelor, inserţia de stenturi în obstrucţiile critice cu ocluzie intestinală. Endoscopia poate dezvălui probleme care nu sunt descoperite cu ajutorul radiologiei şi uneori poate fi de ajutor în eliminarea necesităţii unei intervenţii chirurgicale exploratorii.

Tonometrie

Examen care are drept scop măsurarea tensiunii oculare, adică a presiunii din interiorul ochiului.

Tonometria oculară permite să se pună în evidenţă creşterile anormale ale tensiunii oculare (glaucom) susceptibile să ducă la scăderea văzului în absenţa tratamentului.

Dupa instilarea pe cornee a unei picături de colir anestezic colorat cu fluoresceină, subiectul este aşezat în faţa biomicroscopului. El trebuie să-şi ţina ochii deschişi fără să clipească în momentul luării tensiunii.

Tonometria nu este practicată in caz de conjunctivită sau de keratită, pentru a evita riscurile de infectie.

Audiometrie (descrisa la Medicina muncii)

Spirometrie (descrisa la Medicina muncii)